Ce înțelegem prin tulburări de alimentație?

A.T. “Înainte de a da o definiție, care probabil le este cunoscută multora, cred că merită să spunem că Asociația Psihiatrică Americană distinge terminologic între eating disorders și disordered eating. Din câte am văzut până în prezent terminologia nu este adusă la curent în limba română, lucru pe care nu îl spun cu răutate ci doar ca o constatare. Este normal să existe un decalaj între introducerea unei terminologii de specialitate în societatea americană și a noastră, așa că o să vă împărtășesc din cele citite, fără să pretind că sunt vreo instanță a perfecțiunii termonologice. Pentru eating disorders folosim tulburări de alimentație, boli unde enumerăm anorexia nervosa, bulimia nervosa sau hiperfagia (tulburarea “binge-eating” sau supraalimentarea). Pentru disordered eating nu știu să existe un termen de specialitate așă că l-aș denumi dereglări de alimentație sau mâncat dezordonat/ dezorganizat, pentru că dereglare înseamnă să ieși din funcția normală, pe când tulburare înseamnă afecțiune a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice. Asociația Psihiatrică Americană menționează că prin dereglările de alimentație/ mâncatul dezordonat înțelegem un comportament alimentar care iese din tiparele normale dar care nu are drept componenta o disfuncție anatomică, care nu duce la un diagnostic medical, pentru că nu există semne clinice sau alte complicații care să facă diagnosticarea obligatorie. O astfel de sintagmă, ca dereglăre de alimentație/ mâncat dezordonat este doar la nivel descriptiv și nu reprezintă un diagnostic medical, iar ca indicatori ai unei astfel de comportament putem enumera: tendința de a ține nenumărate regimuri alimentare, anxietate generată de consumarea unor anumite mâncăruri/ alimente, fluctuație cronică în greutate, ritualuri stricte unde mâncarea este asociată și cu anumite exerciții fizice, dezvoltarea unui sentiment de vină sau rușine la consumarea unor anumite alimente, o preocupare pentru controlul greutății ce afectează negativ starea de spirit, privări, pedepse sau restricții pentru a compensa eventualele supraalimentări. În momentul în care nu realizăm care este impactul acestui comportament, se poate ajunge până la a ne face rău fizic și psihic și atunci ajungem să vorvim despre tulburări de alimentație.

Anorexia înseamnă pierderea apetitului, când vorbim de anorexia nervosa ne referim la auto-înfometare, iar cei ce suferă de această tulburare sunt atât de obsedați cu pierderea în greutate încât ignoră semnalele fizice de instalare a senzației de foame. Obsesia se instalează când pacienții chiar nu mai fac distincție între realitate și produsul imaginației, ei crezându-se încă supraponderali când, de fapt, sunt sub greutatea normală pentru vârsta și înălțimea lor. Pacienții ce suferă de anorexia nervosa au tendința de a-și acoperi comporatmentul până la a se retrage din viața socială, așa că e bine să știm că exise și semne care ne-ar putea ridica motive de îngrijorare și astfel să încercăm să le venim în ajutor. Printre semne se pot enumera: pacienții acuză o senzație de amețeală sau frig indiferent de temperaturi, se regăsesc des în mijlocul disputelor despre alimentație, calorii și cantități de mâncare, se cântăresc excesiv de mult, chiar și după mese, se concentrează din ce în ce mai greu și i-am descrie adesea ca uituci.

Bulimia înseamnă, etimologic vorbind, foame de bou  – făcând trimitere directă la apetitul de necontrolat al celor ce suferă de această tulburare. Pacienții alternează între stări de supraalimentare și regimuri stricte pentru a contracara de efectele excesului alimentar anterior. În afară de regimuri stricte pacienții apelează adesea la laxative, diuretice și tot felul de medicamente similare. Dezvoltând un puternic sentiment de vinovăție sau rușine în fazele de supraalimentare, pacienții ajung să confunde senzația de foame cu emoții puternice ca anxietatea, frica sau frustrarea. Mâncatul pentru ei aduce în etapa de supraalimentare o senzație de confort psihic și ușurare sufletească. Ca să avem o dimensiune corectă și să nu ne credem cu toții bulimici, într-o pasă de supralimentare pacienții consumă până la 5000 de calorii, doar la o masă, din păcate. Exact ca în cazul anorexiei este bine de știut că avem unele semne care ne pot da de bănuit că ne confruntăm cu un astfel de caz. Pacienții au adesea urme pe vârfurile degetelor sau la încheieturi de la nenumăratele tentative de a-și induce starea de vomă, pierderea smalțului dentar, tumefierea feței.”

Care sunt consecințele din punct de vedere medical când suferim de anorexie?

A.T. “Astfel de factori stresanți ne pot afecta capacitatea de a practica sport, dar mai mult decât atât ne pot afecta serios din punct de vedere al sănătății fizice și psihice. Este cunoscut faptul că 20% dintre pacienții care suferă de anorexie își găsesc sfârșitul din cauza acestei afecțiuni. În cazul pacienților de sex femeiesc care se și suprasolicită cu antrenamente dure pot apărea dereglări în cantitatea de estrogen secretată și se poate ajunge chiar până la instalarea amenoreei, care este o consecință directă a combinației de cantitate insuficientă de mâncare, aport caloric mic și consumul mare de calorii/ energie la antrenamentele solicitante. O secreție insuficientă de estrogen duce la imposibilitatea menținerii unei mase osoase in condiții optime, ceea ce duce la un risc mult mai ridicat de fracturi în caz de accidentare. Bineînțeles că există și afecțiuni mai grave, ajungându-se până la hipotensiune, atrofii la nivelul cordului, insuficiență hepatică sau renală. Procentul de 20% de decese de pe urma anorexiei nu este surprinzător deoarce pacienții ce suferă de anorexie dezvoltă adesea complicații la nivel gastrointestinal manifestate prin balonare excesivă, dureri considerabile, constipare, disconfort în timpul meselor sau digestiei, semne că sistemul digestiv este pe cale de a-și pierde abilitatea de a digera mâncarea corespunzător.”