Tulburări sau dereglări de alimentație

Sunt tulburările de alimentație o problemă a acestui secol sau este doar un subiect la modă?

Alex Tudor (A.T.): “Greu de dat un verdict, sincer … este drept că este o modă să avem discuții pe teme de alimentație, nutriție și afecțiunile aferente, mai ales când socializăm într-un mediu unde se desfășoară astfel de activități. Ce mai este la fel de corect și important de punctat este că întâlnim și persoane care se declară ca suferind de tulburări de alimentație, dar nediagnosticate de un specialist, doar ca să își scuze cumva proastele obiceiuri alimentare. Cu toate acestea, având în vedere rapiditatea cu care evoluează tehnica și societatea în ansamblu, cât și contextul pandemic care ne-a îngrădit și limitat activitățile sportive foarte mult, ne confruntăm din ce în ce mai des cu astfel de tulburări de alimentație și acest lucru este, din păcate, documentat statistic.”

Ce înțelegem prin tulburări de alimentație?

A.T. “Înainte de a da o definiție, care probabil le este cunoscută multora, cred că merită să spunem că Asociația Psihiatrică Americană distinge terminologic între eating disorders și disordered eating. Din câte am văzut până în prezent terminologia nu este adusă la curent în limba română, lucru pe care nu îl spun cu răutate ci doar ca o constatare. Este normal să existe un decalaj între introducerea unei terminologii de specialitate în societatea americană și a noastră, așa că o să vă împărtășesc din cele citite, fără să pretind că sunt vreo instanță a perfecțiunii termonologice. Pentru eating disorders folosim tulburări de alimentație, boli unde enumerăm anorexia nervosa, bulimia nervosa sau hiperfagia (tulburarea “binge-eating” sau supraalimentarea). Pentru disordered eating nu știu să existe un termen de specialitate așă că l-aș denumi dereglări de alimentație sau mâncat dezordonat/ dezorganizat, pentru că dereglare înseamnă să ieși din funcția normală, pe când tulburare înseamnă afecțiune a funcției unui organ anatomic, a unei facultăți fizice sau psihice. Asociația Psihiatrică Americană menționează că prin dereglările de alimentație/ mâncatul dezordonat înțelegem un comportament alimentar care iese din tiparele normale dar care nu are drept componenta o disfuncție anatomică, care nu duce la un diagnostic medical, pentru că nu există semne clinice sau alte complicații care să facă diagnosticarea obligatorie. O astfel de sintagmă, ca dereglăre de alimentație/ mâncat dezordonat este doar la nivel descriptiv și nu reprezintă un diagnostic medical, iar ca indicatori ai unei astfel de comportament putem enumera: tendința de a ține nenumărate regimuri alimentare, anxietate generată de consumarea unor anumite mâncăruri/ alimente, fluctuație cronică în greutate, ritualuri stricte unde mâncarea este asociată și cu anumite exerciții fizice, dezvoltarea unui sentiment de vină sau rușine la consumarea unor anumite alimente, o preocupare pentru controlul greutății ce afectează negativ starea de spirit, privări, pedepse sau restricții pentru a compensa eventualele supraalimentări. În momentul în care nu realizăm care este impactul acestui comportament, se poate ajunge până la a ne face rău fizic și psihic și atunci ajungem să vorvim despre tulburări de alimentație.

Anorexia înseamnă pierderea apetitului, când vorbim de anorexia nervosa ne referim la auto-înfometare, iar cei ce suferă de această tulburare sunt atât de obsedați cu pierderea în greutate încât ignoră semnalele fizice de instalare a senzației de foame. Obsesia se instalează când pacienții chiar nu mai fac distincție între realitate și produsul imaginației, ei crezându-se încă supraponderali când, de fapt, sunt sub greutatea normală pentru vârsta și înălțimea lor. Pacienții ce suferă de anorexia nervosa au tendința de a-și acoperi comporatmentul până la a se retrage din viața socială, așa că e bine să știm că exise și semne care ne-ar putea ridica motive de îngrijorare și astfel să încercăm să le venim în ajutor. Printre semne se pot enumera: pacienții acuză o senzație de amețeală sau frig indiferent de temperaturi, se regăsesc des în mijlocul disputelor despre alimentație, calorii și cantități de mâncare, se cântăresc excesiv de mult, chiar și după mese, se concentrează din ce în ce mai greu și i-am descrie adesea ca uituci.

Bulimia înseamnă, etimologic vorbind, foame de bou  – făcând trimitere directă la apetitul de necontrolat al celor ce suferă de această tulburare. Pacienții alternează între stări de supraalimentare și regimuri stricte pentru a contracara de efectele excesului alimentar anterior. În afară de regimuri stricte pacienții apelează adesea la laxative, diuretice și tot felul de medicamente similare. Dezvoltând un puternic sentiment de vinovăție sau rușine în fazele de supraalimentare, pacienții ajung să confunde senzația de foame cu emoții puternice ca anxietatea, frica sau frustrarea. Mâncatul pentru ei aduce în etapa de supraalimentare o senzație de confort psihic și ușurare sufletească. Ca să avem o dimensiune corectă și să nu ne credem cu toții bulimici, într-o pasă de supralimentare pacienții consumă până la 5000 de calorii, doar la o masă, din păcate. Exact ca în cazul anorexiei este bine de știut că avem unele semne care ne pot da de bănuit că ne confruntăm cu un astfel de caz. Pacienții au adesea urme pe vârfurile degetelor sau la încheieturi de la nenumăratele tentative de a-și induce starea de vomă, pierderea smalțului dentar, tumefierea feței.”

Pe scurt, care este diferența între anorexie și bulimie?

A.T. “Anorexicii se înfometează indiferent de cât de slabi sau proporționați ar fi, pe când bulimicii se regăsesc mereu într-un cerc vicios de supraalimentare și evacuarea mâncării ingerate imediat după ce au consumat-o, până să înceapă procesele de digestie.

Care sunt consecințele din punct de vedere medical când suferim de anorexie?

A.T. “Astfel de factori stresanți ne pot afecta capacitatea de a practica sport, dar mai mult decât atât ne pot afecta serios din punct de vedere al sănătății fizice și psihice. Este cunoscut faptul că 20% dintre pacienții care suferă de anorexie își găsesc sfârșitul din cauza acestei afecțiuni. În cazul pacienților de sex femeiesc care se și suprasolicită cu antrenamente dure pot apărea dereglări în cantitatea de estrogen secretată și se poate ajunge chiar până la instalarea amenoreei, care este o consecință directă a combinației de cantitate insuficientă de mâncare, aport caloric mic și consumul mare de calorii/ energie la antrenamentele solicitante. O secreție insuficientă de estrogen duce la imposibilitatea menținerii unei mase osoase in condiții optime, ceea ce duce la un risc mult mai ridicat de fracturi în caz de accidentare. Bineînțeles că există și afecțiuni mai grave, ajungându-se până la hipotensiune, atrofii la nivelul cordului, insuficiență hepatică sau renală. Procentul de 20% de decese de pe urma anorexiei nu este surprinzător deoarce pacienții ce suferă de anorexie dezvoltă adesea complicații la nivel gastrointestinal manifestate prin balonare excesivă, dureri considerabile, constipare, disconfort în timpul meselor sau digestiei, semne că sistemul digestiv este pe cale de a-și pierde abilitatea de a digera mâncarea corespunzător.”

Care sunt consecințele din punct de vedere medical când suferim bulimie?

A.T. “Într-un ciclu parcurs de bulimici, mâncarea ingerată este evacuată până a se ajunge la digestie, ca atare aportul de calorii și nutrienți este unul inadecvat. Rezultatul acestor carențe este instalarea unei stări continue de oboseală, deficit de minerale și vitamine, probleme la nivel tegumentar și gingival. La nivelul cavității bucale, mulți bulimici suferă de diverse probleme dentare deoarece acidul gastric erodează smalțul dentar. Inducerea stării de vomă sau abuzul de laxative poate duce la dureri la nivel abdominal, crampe abdominale, indigestie, constipare iar în cazuri grave chiar ulcer sau perforarea esofagului. Totodată nu sunt deloc rare cazurile când bulimicii suferă de deshidratare, circulație proastă și dezechilibre la nivel electrolitic. O veste îmbucurătoare este că nu s-a înregistrat un număr mare de decese cauzate direct de bulimie și tot o veste bună este că este mult mai ușor să inversăm efectele bulimiei decât ale anorexiei.”

Este posibil să prevenim tulburările sau dereglările de alimentație?

A.T. “Pentru a preveni dereglări de alimentație și chiar mai mult tulburări de alimentație este necesar să avem un tip de alimentație care ne va permite să menținem echilibrul între o anumită greutate satisfăcătoare și o stare de sănătate fizică și mentală optimă. Să zicem că am putea să ne și antrenăm ca motivație repetându-ne o serie de afirmații care duc la aducerea noastră în prezent, în ancorarea în realitate.

Este posibil să prevenim tulburările sau dereglările de alimentație?

Ce ponturi ai putea să ne dai din punct de vedere motivațional?
A.T.:

  • Este necesar să ne reamintim constant că nu ne putem antrena sau supraviețui în echilibru fără să ne alimentăm corespunzător.
  • Spuneți-vă constant că mâncarea este necesară pentru combustie, că este ca un carburant și nu ceva ce îți determină greutatea. ABORDAREA este totul!
  • În cazul în care nu ne hrănim suficient, organismul va apela la resursele sistemului muscular pentru a putea produce energie, ceea ce va rezulta în micșorarea masei musculare.
  • Nu este nevoie să mâncăm cantități uriașe de mâncare dar trebuie să mâncăm echilibrat.
  • Nu renunțați definitiv la consumarea anumitor grupe de alimente decât dacă aveți o indicație clară din partea medicului curant pentru că riscați să constatați că ați dezvoltat diverse carențe și, de ce nu, chiar și un comportament obsesiv.
  • În cazul în care vă antrenați zilnic și chiar mai multe ore pe zi, evitați tipurile de regim alimentar sărace în carbohidrați dar bogate în proteine pentru că s-ar putea să nu aveți suficiente resurse energetice pentru a menține antrenamentele pe o perioadă lungă de timp.
  • Nu vă propuneți să slăbiți mai mult de un kg pe săptămână.
O ultimă întrebare pentru moment. Din ce ai observat la cei cu care lucrezi sau de la seminarele de specialitate, ce crezi că stă la baza acestor tulburari sau dereglari?

A.T. “Bineînțeles că nu există o singură cauză dar cea mai comună cred ca este asocierea unui număr de kilograme cu succesul la nivel social, sau chiar profesional în cazul atleților de performanță. Există desigur studii și statistici care ne demosntrează clar că acest tip de gândire este unul limitativ, dar anumite mituri sunt greu de demontat în condițiile în care reclamele și orice este prezentat la nivel vizual pune accent doar pe trupuri sculptate.”

Multumim, Alex!